luni, 30 noiembrie 2015

Scrisoarea medicului Raed Arafat către toți românii

Multi colegi ma sfatuiesc sa nu mai raspund. Totusi cand unele acuzatii sunt lansate, un raspuns trebuie sa vina din partea mea, chiar si daca acest lucru imi consuma din timpul meu, pentru ca nu vreau sa las suspiciuni care sa pluteasca asupra mea sau a celor din sistemul de urgenta. In seara aceasta postul B1 TV a continuat atacul. De aceasta data intr-o emisiune a domnului Manastire „dosar de politician” s-a preluat subiectul deschis ieri in emisiune domnilor Orcan si Tolontan referitor la achizitia de ambulante si s-au reluat atacurile incepute in 2012 de domnii Stelian Negrea si Liviu Alexa cu care, in cazul celui din urma, inca ma judec la Curtea de Apel din Cluj. Atacurile din nou au avut ca tinta sistemul de urgenta, integritatea mea si nu in utlimul rand Fundatia pentru SMURD exact in acelasi mod ca ieri insa mult mai direct si mult mai agresiv. De aceasta data in studiou erau comentatorii de rigoare, unii de care am auzit si altii pe care i-am vazut pt. prima oara in viata mea si care erau plin de mandrie aducand argumente nefondate si incercand sa explice cat de prost este sistemul si cat de rau este totul. Paralel, unii politicieni s-au dezlantuit si au inceput si ei sa atace, exemplu fiind domnul Cezar Preda (vezi declaratii la mediafax) care considera ca nu ma pricep la ce fac fara a stie ca multe din problemele pe care le ridica sunt in vizorul nostru de ceva timp si in curs de modificare, lucru ce se poate dovedi oricand prin existenta unor drafturi de ordine si HG aflate in diferite faze de lucru sau avizare. Este usor sa lovesti in munca altora cand chiar tu nu te pricepi si nu stii despre ce este vorba si fara macar sa discuti cu cei care muncesc sa vezi ce au de gand si ce fac ei de fapt. unele aspecte punctuale pe care as dori sa le explic sunt referitoare la cele zise de domnul Manastire si anume: 1. „Alte sisteme private in afara de Fundatia pentru Smurd nu exista” fiind o afirmatie falsa ce denota ca prezentatorul fie habar nu are despre ce vorbeste sau in mod intentionat doreste sa induca in eroare telespectatorii. Fundatie pentru SMURD nu acorda asistenta medicala de urgenta, si nu are cum sa fie singurul sistem privat pentru ca SMURD nu este egal cu Fundatia care este o entitate creata ca sa sprijine SMURD si pregatirea personalului SMURD. 2. „nu se ridica de la sol elicopterele SMURD fara acordul lui Raed Arafat” , o afirmatie lipsita de realitate, elicopterele SMURD ridicandu-se conform unor proceduri standard in urma apelurilor 112 si la decizia dispeceratelor si a medicilor de garda. Din nou vorbim de lipsa de cunostinta sau rea vointa din partea prezentatorului. 3. „Fundatia pentru SMURD primeste donatii de la Deltamed, iar apoi cumpara ambulante”, o alta afirmatie falsa si extrem de grava, avand in vedere ca Fundatia pentru SMURD nu primeste si nu a primit donatii din partea firmei Deltamed de la infiintarea Fundatiei in 2006. 4. „SMURD e un acronim care nu are in spate o institutie”, aceasta afirmatie fiind cel putin amuzanta avand in vedere ca SMURD este prevazut in Legea 95 din 2006 iar definitia acestuia este in Lege fiind considerat serviciu public fara personalitate juridica in structura pompierilor si a unitatilor de primiri urgente. 5. „UPU inventia lui Arafat” afirmatie pentru care trebuie sa-l explic prezentatorului ca UPU este egalul la „emergency department” o inventie veche de peste 40 de ani si care functioneaza in majoritatea tarilor din lume in spitalele de urgenta, eventual am adus conceptul in tara si l-am adaptat insa nu l-am inventat eu! 6. totodata vreau sa-l spun domnului Manastire ca in Fundatia pentru SMURD nu avem prevazute „bonificatii” pentru a plati conducerea. De fapt Fundatia pentru SMURD care are o singura menire si anume sprijinirea SMURD-ului si a asistentei medicale de urgenta nu exsita indemnizatii sau salarii destinate membrilor consiliului director. Singurele plati fiind posibile daca este vorba de proiecte Europene cum s-a mai intamplat si am mai explicat. Cat despre afirmatiile domnului Alexa, mai jos am sa postez unele paragrafe din intampinarea mea la Tribunalul Cluj si la Curtea de Apel Cluj care explica multe aspecte din cele ridicate inclusiv de domnul Manastire: Atacurile repetate sunt fondate pe afirmatii false si dau unele exemple mai jos preluate din articolul intitulat “Raed Arafat si Dan Vasile Gorgan- Baietii destepti din sistemul de urgenta” scris in ziarul “Ziar de Cluj” de Liviu Alexa:
Dan Gorgan, patronul firmei Deltamed, este prieten aporpirat din timpul studentiei al Dr.-ului Arafat, ca firma d-lui Dan Grogan a castigat contractele “pe tava” furnizand sute de ambulante catre SMURD. Astfel in textul articolului Domnul Alexa scrie:
”O sa demonstrez in cele ce urmeaza ca Raed Arafat si-a favorizat un amic vechi de 20 de ani, legitimand un sistem incredibil de ingenios, de legal si de eficient prin care SC Deltamed SRL din Cluj, firma prietenului sau din studentie, Dan Vasile Gorgan, a castigat pe tava contracte de zeci de milioane de euro din licitatii, furnizand sute de ambulante si de „proiecte speciale” catre SMURD.”
Afirmatiile de mai sus sunt false si tendentioase intrucat domnul Vasile Gorgan nu era prieten de studentie cu mine, studiile acestuia fiind de alta natura decat cele medicale, acesta nefiind cunoscut mie pe toata durata studiilor mele, neavand cu el nici o relatie personala ce poate fi caracterizata ca prietenie sau macar ca o cunsotinta. Si la momentul actual nu pot spune ca ma leaga cu Domnul Gorgan o relatie de prietenie si mai mult este o relatie profesionala in prisma colaborarii in cadrul unor relatii contractuale intre firma acestuia si institutiile pe care le reprezint, sau care le-am reprezentat, fiind inevitabil sa existe relatii interumane cu persoanele cu care se colaboreaza, fara a insemna acest lucru o relatie de prietenie care sa insemne favorizarea si inleznirea obtinerii unor contracte sau facilitati pe bani publici sau privati. Cu alte cuvinte nu ne vizitam, nu petrecem timp liber impreuna, nu mergem in vacanta impreuna si nu vorbim telefonic fara a fi in telgatura cu aspectele profesionale inter-institutionale. Exista o relatie de respect reciproc in care fiecare isi cunoaste limitele foarte bine, acesta cunoscand foarte bine ca nu poate sa mi solicite sau sa se astepte la favoruri din partea mea.
Contractele obtinute de firma Deltamed cu Ministerul Snatatii au facut obiectul unor licitatii publice foarte strict monitorizate si care nu puteau fi direjate in mod favorabil D-lui Dan Gorgan sau firmei acestuia. Unele licitatii castigate de acesta chiar au fost monitorizate de personalul Ministerului de Finante inca de la momentul intocmirii caietelor de sarcini si a specificatiilor tehnice.
Subsemnatul nu a ocupat pozitia de decizie asupra desemnarii castigatorului sau asupra formei finale a specificatiilor tehnice intrucat la licitatii au existat comisii mixte care au inclus reprezentanti si al Ministerului Afacerilor Interne si al Registrului Auto Roman, care au asistat la intocmirea specificatiilor precum si la evaluarea ofertelor dupa caz.
Aproape toate licitatiile au fost contestate la CNCS de catre firmele concurente iar castigul de cauza a fost dat comisiilor Ministerului Sanatatii. Mai mult decat atat, in ultima licitatie din anul 2010, care face obiectul acestor atacuri si care era pentru un acord cadru de 4 ani, CNCS a solicitat anularea deciziei comisiei de atribuire pentru unul din pachete, respectiv ambulantele de tip C, unde era declarata o firma castigatoare din Iasi cu masini Mercedes in asociere cu un caroser din Republica Ceha, ducand la adjudecarea licitatiei in favoarea urmatorului ofertant care s-a intamplat sa fie Porche Romania impreuna cu Deltamed.
Afirmatia ca liciitatiile au furnizat sute de ambulante catre SMURD, folosindu-se de numele SMURD care este asociat direct cu persoana mea, insinuand astfel ca licitatiile sunt efectuate in favoarea SMURD, este si ea la randul ei falsa pentru ca beneficiarul principal al licitatiilor erau intotdeauna serviciile de ambulanta si nu SMURD. Majoritatea dotarilor achizitionate de Ministerul Sanatatii in sistemul de urgenta prespitalicesc erau destinate serviciilor de ambulanta care au echipaje mai multe la numar.
Firma Deltamed a sponsorizat Fundatia pentru SMURD precum si Societatea de Medicina de Urgenta si Catastrofa din Romania patronate de dr. Raed Arafat. Astfel in textul articolului domnul Liviu Alexa scrie:
“Arafat este presedinte al Fundatiei pentru SMURD si presedinte al Societatii de Medicina de Urgenta si Catastrofa din Romania (SMUCR). Aceste entitati au avut relatii de afaceri cu Vasile Gorgan, patronul firmei Deltamed SRL din Cluj, care a furnizat peste 1.200 de ambulante Ministerului Sanatatii, dar care a si facut donatii de peste doua milioane de lei celor doua fundatii mentionate mai sus.”
“Si Societatea de Medicina de Urgenta si Catastrofa din Romania (SMUCR), patronata tot de medicul palestinian, a primit bani de la societatea Deltamed SRL. Suma incasata in 2007 se ridica la 882.000 lei.”
“Raed Arafat a inceput sa figureze din anul 2011 pe statul de plata a Fundatiei pentru SMURD, iar, potrivit evidentelor fiscale, in perioada martie – august, a castigat lunar suma de 13.125 lei. La acea vreme, medicul a refuzat sa faca orice comentariu pe aceasta tema.”
Din afirmatiile de mai sus, reies acuzatii grave prin care se doreste demonstrarea faptului ca Dr. Arafat, subsemnatul, ar fi corupt prin faptul ca obtine donatii catre organizatii ale caror este presedinte de la firma Deltamed care a avut relatie comerciala cu Ministerul Snatatii. Suma de 2 milioane lei si cea de 882000 lei mentionate si argumentate in articol sunt folosite ca o dovada a amploarei actului de coruptie mai ales ca dupa aceste afirmatii, scriitorul articolului, domnul Liviu Alexa, publica o fisa de plati catre dr. Arafat din partea Fundatiei prin care se doreste demonstrarea ca banii “donati” de Deltamed, ajung in buzunarul dr. -lui Arafat.
Raspunsul la aceste acuzatii este simplu si clar:
Nici Fundatia pentru SMURD si nici Societatea de Medicina de Urgenta si Catastrofa din Romania nu au primit donatii din partea firmei Deltamed. (De altfel in cadrul procesului am pus la dispozitia domnului Alexa, la solicitarea tribunalului, toate extrasele de cont ale Fundatiei si SMUCR fara sa fie posibila dovedirea existentei donatiilor respective.)
Sumele mari vehiculate in articolul domului Alexa, chiar daca nu sunt exacte, reprezinta plati din partea Fundatiei si a SMURD catre firma Deltamed reprezentand contravaloarea unor achizitii specifice domeniului asistentei medicale de urgenta.
Deci cu alte cuvinte situatia este exact contrara celor prezentate de domnul Alexa si anume nu Fundatia sau SMUCD au primit sumele ci sumele au fost platite de aceste doua organizatii catre Deltamed in baza procedurilor si a ofertelor de pret din piata avand in vedere ca ambele organizatii sunt de drept privat nonprofit.
Daca luam in considerare sumele totale vehiculate de Fundatia pentru SMURD in ultimii 7 ani si care depasesc 25 milioane lei, suma de pana in 2 milioane ca cifra de afaceri cu Deltamed este sub 10% din totalul cifrelor vehiculate.
Insinuarea ca dr. Arafat patroneaza cele doua organizatii da de inteles ca decizia de a achizitiona sau de a cheltui fondurile este doar a acestuia insa in ambele situatii deciziile se iau de consilii de administratie si de conducere.
In cazul Fundatiei pentru SMURD mai ales, subsemnatul este fondatorul insa nu beneficiez de salariu sau indemnizatie din partea Fundatiei pentru SMURD si acelasi lucru se poate spune despre toti membrii consiliului director care participa la sedintele de lucru cu caracter total benevol.
Societatea de Medicina de Urgenta si Catastrofa din Romania este o societate stiintifica si nu comerciala. Este societatea care reprezinta interesle medicinii de urgenta cum sunt societatile de Anestezie Terapie Intensiva, de Chirurgie, de Ortopedie …etc. Nici in aceasta societate nu beneficiez de salariu sau indemnizatii activitatea fiind strict benevola.
Sumele vehiculate de autorul aritcolului ca sume platite dr.-ului Arafat incepand cu anul 2011 de Fundatia pentru SMURD, insinuand ca provenienta sumelor fiind donatiile din partea companiei Deltamed, sunt de fapt sume platite subsemnatului in cadrul unui proiect finantat din fonduri Europene, proiectul POSDRU 81/3.2/S/58809, subsemnatul fiind unul din mai multi de 20 de experti Romani si straini care au activat in cadrul proiectului. Afirmatia ca as fi refuzat sa comentez este una mincinoasa intrucat nu am fost intrebat ca sa comentez.
In concluzie, toate acuzatiile si insinuarile din afirmatiile autorului sunt false, tendentioase si afecteaza grav imaginea si demnitatea mea dand o imagine de coruptie si afaceri ilicite pe bani publici in favoarea unor interese ale unor persoane si firme, ce nu se poate confirma sau dovedi. Utilizarea unor extrase partiale cu cifre in mod tendentios eronat, astfel in cat sume platite catre o comapnie, Deltamed, pentru achizitia legala a unor produse, sa fie prezentate ca donatii catre organizatiile care au platit de fapt sumele respective si nu le-au primit, invocand si insinuand coruptia celui care le coordoneaza precum si insinuarea ca sursa sumelor primite de subsemnatul de la Fundatia pentru SMURD este Deltamed, cand ele sunt provenite din fonduri Europene, sunt toate dovezi clare a relei intentii a autorului si a intentiei de manipulare a opiniei publice pentru a forma o opinie gresita asupra persoanei subsemnatului.
Decizia de achizitie a ambulantelor si de necesitatea lor pentru reducerea timpului de interventie si ridicarea calitatii ar fi una cu scop meschin si corupt, astfel autorul scrie in articolul sus mentionat urmatorele:
“Dar Gorgan si, asa cum voi arata mai jos, prietenul sau, Raed Arafat, sfantul neprihanit al sistemului de urgenta, sunt actorii unei mascarade incredibile pe bani publici. Scotand in fata argumentul de necontestat ca Romania trebuie umpluta de ambulante pentru a imbunatati timpii de reactie in caz de urgenta, Arafat l-a umplut pe amicul sau, Dan Vasile Gorgan, de zeci de milioane de euro.”
“Il acuz pe Raed Arafat ca a patronat, de la inaltimea functiei sale „modeste” din Ministerul Sanatatii, crearea unui sistem ce mimeaza transparenta, dar, e perfect legal, s-a pus chezas in fata opiniei publice pentru a ajuta la crearea unui „baiat destept” in sistemul de Urgenta romanesc.”
“Si Raed Arafat e un „baiat destept”. Chiar daca sunteti obisnuiti de presa sa credeti ca un „baiat destept” e ala care face milioanele de euro din banul public, eu cred ca „destept” e si cel care se „ingrijeste” de crearea mediului propice pentru tunuri.”
“Raed Afarat a fost acuzat ca a facut parte din comisiile de licitatie formate la nivelul Ministerului Sanatatii pentru achizitionarea ambulantelor de la firma Deltamed SRL. In aceasta situatie, Raed Arafat ar fi putut fi incadrat la infractiunea de conflict de interese. Potrivit Codului Penal, prin conflict de interese se intelege “fapta unui functionar public care in exercitiul atributiilor de serviciu, indeplineste un act ori participa la luara unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, sotul sau, o ruda ori un afin pana la gradul II inclusiv, sau pentru o alta persoana cu care s-a aflat in raporturi comerciale ori de munca in ultimii 5 ani“.
Raspunsul la acuzatiile si afirmatiile de mai sus este urmatorul:
Achizitiile de ambulante au fost si sunt determinate de nevoia pentru inlocuirea parcului foarte invechit al ambulantelor si de necesitatea de a creste capacitatea de interventie si a pastra un nivel de dotare corespunzator si operativ.
Deciziiile sunt luate de comisiile de specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii si de catre conducerile a doua ministere respectiv cel al Sanatatii si cel al Internelor. Nu in ultimul rand alocarea fondurilor pentru astfel de achizitii se face de ministerul finantelor si se aproba de Guvernul Romaniei si de Parlament.
Nu este in puterea unei singure persoane sa ia deciziile aferente achizitiilor de ambulante si sa dirijeze aceste achzitii catre o singura firma. Afirmatia ca subsemnatul l-ar fi umplut pe d-l Gorgan cu zeci de milioane de Euro este una grava care arunca o acuzatie de coruptie si de afaceri ilicite asupra mea personal fara a fi aest lucru adevarat.
Totodata faptul ca autorul articoului lanseaza in mod apasat si fara echivoc acuzatia de coruptie si de crearea unui “baiat destept” este un lucru extrem de grav in ce ma priveste. Ziaristul nu are calitatea de procuror, nu poate acuza, mai ales fara a veni cu dovezi concrete si clare pe care sa fondeze acuzatiile lui. Impactul unor astfel de afirmatii poate fi devastator asupra imaginii persoanei mele si asupra carierei si profesiei mele. Mai ales ca astfel de acuzatii se regasesc in continuu pe paginile internetului fiind accesibile si peste ani de zile, putand fi utilizate impotriva persoanei mele.
Acuzatia de conflict de interese in care as fi avand implicatii in licitatiile de ambulante este una eronata din mai multe motive. In primul rand nu sunt ruda a d-lui Grogan, in al doilea rand nu am avut relatii comerciale din care am beneficiat personal si care puteau sa-mi influenteze punctul de vedere in orice decizie care o luam iar in al treilea rand nu am fost platit de domnul Gorgan si nici nu am fost angajatul acestuia vreodata ca sa fiu influentat si sa ma aflu in conflict de interese.
Totodata afirmatia ca Ministerul Sanatatii ar fi organizat licitatiile pentru achizitionarea ambulantelor de la Deltamed este una eronata si insinueaza ca licitatiile au fost organziate cu un castigator prestabilit, acesta fiind Deltamed. Ministerul Sanatatii a organizat licitatiile pentru achizitionarea diferitelor tipuri de ambulante si atat, nefiind favorizat Deltamed sau alt furnizor competitor al acestei firme.
Pentru clarificare, este bine sa subliniez urmatoarele aspecte referitoare la lictatiile de ambulante:
La licitatiile pentru ambulante s-au prezentat mai multe firme iar Deltamed a fost una din firmele respective.
Ofertele sunt facute de fabricantii de sasiuri de baza cum ar fi Mercedes, VW, Citroen si Fiat sau de catre caroserii care transforma sasiurile de baza in ambulante cum este firma Dlouhy si Deltamed precum si alte firme care au ofertat sau au participat ca firme subcontractate.
Firma Deltamed se regaseste ca si subcontractat in mai multe oferte fiind singura la momentul actual care caroseaza ambulante in Romania respectand standrdele Europene solicitate de beneficiar cum ar fi standardul 1789 care trebuie sa fie certificat de un organism notificat din cadrul UE. Standardul 1789 nu este unul facultativ si este obligatoriu sa fie respectat in ce priveste ambulantele comercializate in spatiul UE acesta fiind un standard de siguranta a ambulantelor cu impact major asupra ocupantilor acestora indiferent ca membri de echipaje sau ca pacienti.
Ministerul Sanatatii nu poate interzice unui ofertant sa subcontracteze unicul caroser de ambulante in Romania avand in vedere ca exista o competitie acerba intre ofertanti iar un caroser din Romania poate asigura costuri mai mici de fabricatie decat un caroser din Germania sau din alte tari din spatiul European. Mai mult interzicerea subcontractarii unui caroser din Romania ar fi chiar absurda, chiar daca acest caroser a castigat mai multe licitatii in mod legal si curat.
Pe parcursul anilor au fost tentative de carosare a ambulantelor si la alte firme din Romania care au si castigat unele pachete din licitatiile din 2007 insa nu au mai venit oferte ulterior cu firmele respective pentru ambulantele de urgenta.
La stabilirea castigatorilor in licitatiile pentru ambulante, se stabileste cati dintre ofertanti sunt eligibili dupa care se face comparatie a punctajului castigand cel care obtine mai mare punctaj. Pretul reprezinta ponderea cea mai mare din punctaj iar castigatorii nu au cum sa fie cei cu preturi mai mari lucru ce poate fi dovedit prin actele de atribuire a licitatiilor care au fost controlate de Curtea de Conturi si de Ministerul Finantelor fara sa se regaseasca nereguli sau prejudicii asupra banului public.
Nu este un fapt ascuns de nimeni sau nestiut ca activitatea de carosare de ambulante a firmei Deltamed este de fapt sub egida firmei Dlouhy care a recurs la aceasta solutie pentru reducerea de costuri. Pentru Romania acest lucru este un castig tranformand o tara importatoare de ambulante intr-una exportatoare de ambulante.
Faptul ca o firma sau alta castiga mai multe licitatii nu inseamna imediat ca acest lucru mascheaza un act de coruptie sau o facilitare acordata firmei respective in defavoarea altor firme. Din afirmatiile autorului articolului putem sa concludem ca o firma nu are dreptul sa castige de mai multe ori licitatiile publice iar daca acest lucru se intampla atunci concluzia este ca atribuirea licitatiilor este un act corupt si incorect. Aceasta teorie insa este total opusa principiului liberei concurente unde o firma, daca este capabila si competitiva, poate domina piata pe o perioada anume de timp pana la aparitia unui concurent mai bun care sa cucereasca piata respectiva total sau partial. Lictatiile ambulantelor au dovedit ca o astfel de concurenta exista si a dus implicit la scaderea preturilor ambulantelor pastrand calitatea lor. Astfel ambulantele achizitionate din licitatia efectuata in 2010 sunt cu preturile 15-20% mai mici decat celor achizitionate in 2007, ele fiind si semnificativ sub preturile din piata europeana, pastrand standardele si calitatea de atunci. In cazul unor “tunuri” date statului si banului public, cum afirma autorul articolului, cel putin s-ar fi pastrat preturile din 2007 si nu se ajungea la scaderea preturilor sub celor din prima licitatie efectuata cand competitia era mai mica, la inceputurile ei, si carosarea se facea in Austria, Italia si Germania.
Nu au castigat numai cele trei companii prezentate de domnul Alexa licitatiile cu ambulantele. De fapt lictatiile erau impartite pe pachete, fiecare pachet reprezantand un tip de ambulanta sau autospeciala. Au mai castigat oferte si firma Mercedes avand ca si caroser firma Cautis din Bucuresti precum si alte firme de profil. Iar firma Porsche avea dreptul sa aleaga caroserul de ambulante pe care il considera mai competitiv pentru oferta lor ei alegand fara a fi obligati de cineva pe cei de la Deltamed.
In licitatiile pentru acordul cadru din 2010, Dr. Arafat nu facut parte din comisiile de elaborare a caietelor de sarcini si nici de cele de evaluare si atribuire a lictiatiilor.
Ca si concluzie, am vrut din nou sa arat cat de departe sunt unii dispusi sa mearga ca sa distruga. Nu stiu cine este in spatele acestei campanii foarte bine regizate insa stiind miza, cel putin in parte, ma face mai hotarat sa nu cedez!

joi, 26 februarie 2015

Gheorghe Ţiţeica - Strămoşii, viaţa şi urmaşii


Despre eminentul matematician Gheorghe Ţiţeica, unul dintre fondatorii prestigioasei reviste ştiinţifice „Gazeta Matematică”, strălucit pedagog şi academician s-au scris şi se vor scrie multe articole. În modesta mea abordare doresc să prezint unele secvenţe mai puţin cunoscute publicului, aşa cum le-am descoperit de-a lungul timpului în conştiinţa colectivă a comunităţilor de care se leagă numele marelui om de ştiinţă. Părinţii săi, Stanca şi Radu Ţiţei (nu Ţiţeica), originari din localitatea Cilibia, judeţul Buzău, înainte de a se stabili la Turnu-Severin, erau cunoscuţi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca fiind din neamul „lu’ ministeru”, iar rude ale lor, la a patra generaţie, care locuiesc astăzi în satele Mânzu, Poşta, Bentu şi Găvăneşti sunt mândre de distinsul lor înaintaş. Copiii savantului Gheorghe Ţiţeica, Radu, Gabriela şi Şerban, au dus mai departe tradiţia părintelui lor şi au devenit profesori universitari de marcă în domeniul chimiei, geologiei, fizicii şi matematicii, primii primind premii ale Academiei Române, iar cel de-al treilea, a devenit membru şi vicepreşedinte al acestei renumite instituţii. La mijlocul anilor ‘70, profesorul universitar doctor docent Radu Ţiţeica preda cursuri la Universitatea de Petrol şi Gaze Ploieşti, fiind unul dintre cei mai apreciaţi dascăli. Numele său apare alături de cel al academicienilor Nicolae Petrulian, Alexandru Codarcea, Gheorghe Macovei, Sabba Ştefănescu şi alţi mari profesori, în cartea „Petrol, Gaze, Dezvoltare şi (In)Securitate”- Editura SIPG, Bucureşti, ediţia a II-a, pe care am editat-o în anul 2008.

Argumentaţie
Nu există persoană care să nu păstreze în „sacul cu amintiri al copilăriei” imagini, fapte, întâmplări, evenimente, rădăcini efemere ale existenţei şi trecerii fiecăruia prin viaţă. Şi acum, după mai bine de 50 de ani de când am păşit prima dată pe treptele şcolii generale din comuna Bentu, judeţul Buzău nu pot uita amprenta olfactiv-vizuală a sălii cercului de matematică unde inimoşii şi severii învăţători Maria şi Stan Ioniţă, împreună cu directorul Alexandru (Puiu) Ifrim adunau şcolarii din clasele primare pentru a-i pregati pentru concursurile şi olimpiadele de matematică. Sala de clasă a cercului de matematică „Gheorghe Ţiţeica” se afla într-o fostă magazie de materiale a şcolii vechi, amenajată cu grijă şi modestie de către cei trei dacăli, cu sprijinul preşedintelui C.A.P. „Unirea”. Mirosea mereu a petrol, duşumeaua fiind lustruită săptămânal cu un produs negru (cel mai probabil motorină amestecată cu păcură) care nu lăsa praful să se înalţe de la podea şi era singura încăpere din şcoală în care, pe pereţi nu existau portretele marilor ideologi comunişti. Plafonul era atât de jos, încât dacă tablourile ar fi fost agăţate pe pereţi, aproape ca am fi dat nas-în-nas cu Marx, Engels, Lenin, Gh.Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Bodnăraş, etc. Era, în schimb, un tablou măiestos al academicianului matematician Gheorghe Ţiţeica, între o masă din stejar masiv care ţinea loc de catedră şi tabla negră aşezată pe colţ, pe un suport de lemn, care permitea reglarea înălţimii acesteia, astfel încât, elevii mai mici să poată scrie exerciţiile.
Toate caietele de aritmetică din acea vreme aveau pe copertă portretul pe fond maroniu, cu semnătura lui Gheorghe Ţiţeica, iar timbrele de pe plicuri şi ilustrate cu chipul acestuia erau adunate cu mare grijă, fiind cele mai valoroase în schimburile jocurilor noastre copilăreşti cu capace metalice aplatizate cu ciocanul de la sticlele de bere şi sirop, sau cu capacele colorate ale cutiilor de chibrit. Nu era oră ca distinşii noştri dascăli să nu ne reamintească despre faptul că ilustrul matematician Gheorge Ţiţeica se trăgea din neamul lui Ţiţei, din localitatea apropiată Cilibia şi că toţi suntem cumva rude cu acesta, iar la concursurile organizate cu şcolile din Săgeata, Gălbinaşi, Smeeni, Padina, Pogoanele, etc. trebuie să fim la înălţime. Mai târziu, prin anii studenţiei (1978-1983), şi apoi în perioada pregătirii tezei de doctorat (1995-2000), discuţiile despre Gheorghe Ţiţeica aveau să fie reluate cu colegul meu Ştefan Mirea, devenit doctor inginer petrolist, a cărui bunică era din Cilibia, descendentă din neamul lui Ţiţei şi mai apoi cu mentorul meu, prof.univ.dr.ing. George Iordache, coleg şi prieten cu fraţii Raru şi Şerban Ţiţeica, primul fiindu-i coleg la Institutul de Petrol din Bucureşti şi Ploieşti, actualmente Universitatea de Petrol-Gaze din Ploieşti.
Strămoşii marelui matematician
Localitatea Cilibia din judeţul Buzău, locul de baştină al lui Radu Ţiţei şi Stanca Ciolănescu, părinţii lui Gheorghe Ţiţeica se află la sud – sud-est de municipiul Buzău, pe drumul naţional 2B Buzău-Făurei-Brăila, la graniţa de nord-est a Câmpiei Bărăganului. Cilibia, ca şi satele dinspre Buzău (Mânzu-Poşta-Bentu-Gălbinaşi-Tăbărăşti), dar şi cele dinspre Brăila (Vintilă Vodă, Ruşeţu) este un sat de câmpie din gura Bărăganului. Denumirea de Bărăgan provine de la cuvântul „Buracan” – câmp pustiu bătut de vijelie, pronunţat de turcii speriaţi de crivăţul iernii, de zăpezile spulberate de-a lungul şi de-a latul unei întinderi pustii. De altfel, mai toate localităţile din acea zonă a „Buracanului” au denumiri ce provin din limba turcă. De exemplu, CILIBIA vine de la termenul turcesc „çelebi” deoarece locuitorii săi erau mai cilibii, mai fuduli, mai făţoşi şi se ocupau cu lucratul pământului. (Termenul cilibiu din limba română are sensul de graţios sau gallant). Numele satului Bentu, vine de la termenul turcesc „bent“ (loc mai înalt, un fel de terasă înconjurată de ape).
Istoria satelor Cilibia-Bentu nu se pierde în negura vremurilor. Ele au o vechime relativ recentă, aproximativ două secole, ceea ce înseamnă maximum, cinci - şase generaţii. Prima atestare documentară o găsim la biblioteca Episcopiei Buzău, într-una din cărţile ce poartă denumirea de „Glasul bisericii” unde se menţionează numele de „sătucul Bentu” la anul 1812. La formarea satelor Cilibia - Bentu au stat doi factori: Transhumanţa (coborârea turmelor de oi din Ardeal spre Delta Dunării), şi Boierul Săndulache Musceleanu şi fiica lui, Ana, căsătorită cu Iancu Samurcaş. Moşia pe care s-au aşezat sătucele Cilibia şi Bentu, se numea Tăbărasca, cumparată de Medelnicerul Săndulache Musceleanu la 1816, luna iulie. Lângă această moşie se afla şi moşia Dudeşti pe care o cumpără tot Medelnicerul Săndulache şi pe viitor moşia poartă numele de Bentu-Dudeasca. Cum se realiza această trashumanţă? Toamna, când plecau cocorii spre apus, ciobanii ardeleni plecau spre răsărit cu turme mari de oi. Ei treceau munţii către Câmpia Română şi Insula Mare a Brăilei. Pe vremea aceea, marea Câmpie Română nu era cultivată în totalitate din lipsă de forţă de muncă şi animale. Aşa încât parcele foarte mari de teren rămâneau nelucrate. Pe acestea creştea iarbă din belşug, înaltă şi de calitate. Trecerea munţilor avea loc pe la Sita Buzăului, Întorsura Buzăului, Nehoiu, Cislău pentru a ajunge în zona Buzăului se coborau către Câmpia Râmnicu-Sărat. Acolo unde găseau o rezervă mai mare de iarbă, se opreau.
În jurul anului 1800, mai mulţi ciobani din Voevodeni, localitate aşezată la poalele munţilor Făgăraş şi alţii din Daneş, de lângă Sighişoara, au plecat în transhumaţă spre Câmpia Română şi spre Insula Mare a Brăilei. Au coborât pe Valea Buzăului şi la 14 km de mers faţă de oraşul Buzău pe un drum de ţară, adică spre comuna Săgeata de astăzi, au dat de o întindere mare, bogată în iarbă pentru păşunat. Acesta este izlazul actual al satului Bentu-Cilibia. Aveau condiţii optime de aşezat pe aceste meleaguri. Pădurea actuală, pe vremea aceea era unită pe malul Buzăului cu pădurea de la Cotul Băcanului. Toate bălţile sau albiile care înconjoară satul astăzi erau pline de mult stuf. Iarba de pe izlazul actual, pe vremea aceea era înaltă cât un lan de grâu în faza verde. Ciobanii au observat că sunt condiţii optime de iernat şi au construit colibe sănătoase la o distanţă de 100 m de râul Buzău. Râul Buzău constituia o condiţie optimă pentru asigurarea apei pentru oi. Pentru construirea colibelor şi saivanelor aveau materiale din belşug. Material lemnos de la pădure, nuiele de cătină pentru îngrădit pereţii, pământ galben necesar la pămânstirea pereţilor şi mult stuf pentr acoperit colibele, precum şi pentru adăpost la oi (saivane).
În anii următori majoritatea și-au refăcut locuinţele dându-le aspect de mici căsuţe modeste. Încet, încet s-a conturat o mică aşezare de ciobani ardeleni pe malul Buzăului. În anii următori, unii dintre ei se întorceau la locuinţele din Ardeal şi aduceau şi pe ceilalţi membri ai familiei şi bruma de lucruri ce mai aveau. Acea mică aşezare de pe malul Buzăului se regăseşte în documente, în Arhivele Statului din judeţul Buzău, sub denumirea de „Sătuc”. Însă un lucru n-au putut prevedea acei ciobani. Râul Buzău. La un număr de ani, în special primăvara, inundă. Pe vremea aceea malurile râului Buzău nu erau regularizate ca astăzi şi ieşea destul de des din albie. La aceasta contribuia şi firicelul de apă numit Tochila, care asigura în mod natural o scurgere a apei Buzăului cu Călmăţuiul. Ciobanii si-au mutat colibele pe platforma care începe din vatra satului Bentu, Poşta (loc în care opreau poştalioanele de pe ruta Buzău-Brăila pentru a-şi adăpa caii din gârla Buzăului), Mânzu, până la Cilibia. Această platformă este mai înaltă faţă de iazul comunal cu unu, doi metri. Terenul pe care se opriseră ciobanii era proprietatea marelui boier, medelnicerul Săndulache Musceleanu. El a dat oamenilor teren pentru construirea de case având în vedere faptul că unii membrii ai familiilor de ciobani lucrau pe moşia lui.
Pe vremea aceea nu exista cale ferată (aceasta a fost pusă în funcţie în 1873, fiind cunoscută ca magistrala C.F.R. 500), astfel că se forma un convoi de căruţe aproximativ zece care erau trase de boi şi cai din herghelia boierului. La Brăila, pe malul Dunării, negustorii aveau depozite mari din zid unde primeau marfa, pe care o expediau cu vaporul până în inima Europei. Astfel că România era numită pe drept cuvânt „grânarul Europei”. Incepând cu anul 1860, la frageda vârstă de 15 ani, cilibiul Radu Ţiţei, (tatăl viitorului matematician şi academician Gheorghe Ţiţeica) împreună cu bentarul Mitică Crăciun (din neamul lui Corciu, ciobani înrudiţi cu cei din neamul Moise) şi alţi flăcăi, pleacă la Brăila unde se angajează în port, ca mecanici, macaragii, hamali, alţii la o firmă italiană ce construia şoseaua Buzău-Brăila, sau la calea ferată. În sat se vorbea deja despre cei care lucrau la aceste firme controlate de proaspătul stat România (rezultat al Unirii din 1859, ca fiind ai lu’ ministeru).
Starea socială a locuitorilor din zonă
În virtutea obiceiului pământului, locuitorii sătucelor Cilibia, Bentu, Gălbinaşi, Tăbărăşti puteau folosi pământ pentru arat, semănat, cosit, păşunat în mod nelimitat, cât le trebuia, cu singura obligaţie de a da proprietarului moşiei a zecea parte din orice fel de produs agricol şi gospodăresc, cunoscută ca zeciuială. Unii stăpânitori de moşie au căutat să limiteze, drepturile sătenilor, dând mai puţin loc, dar domnitorii fanarioţi, ca Mihai Şutu, în a doua domnie (1791 - 1793) şi Alexandru Moruzii, tot în a doua domnie (1799-1801), dau hrisoave ca sătenii să nu fie opriţi pentru trebuinţa hranei lor. În urma războaielor de la începutul veacului al XIX-lea, stăpânitorii de moşii au luptat să restrângă acest drept şi să-i supună pe săteni la zile de clacă în folosul lor personal.
Între anii 1831 şi 1848, lupta dintre săteni şi stăpânitorii de moşie se ascute, se nasc nemulţumiri mari şi chiar revolte, care se sfârşesc de fiecare dată, în folosul celor puternici. Starea aceasta rea, apăsătoare şi nemultumitoare se sfârşeşte cu reforma agrară din 1864 a domnitorului Al.I.Cuza şi a sfetnicului său Mihail Kogălniceanu, când se dă pământ sătenilor după categorii. Proclamaţia domnească anunţa pe ţărani: „claca e desfiinţată pentru de-a pururea şi de astăzi voi sunteţi proprietarii liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre” la 14/26 august 1864 (publicată în Monitorul Oficial nr. 181, sâmbătă 15/27 august 1864).
La 1864 locuitorii satelor sunt împroprietăriţi după categorii: cei cu 4 boi, cu 11 pogoane; cel cu 2 boi, cu 7 pogoane şi 19 prăjini; cei cu braţele cu 4 pogoane şi 15 prăjini şi cinci cu locuri de casă, cu 498 stanjeni, în total 76 locuitori şi clerul cu 17 pogoane. Dezvoltându-se agricultura (cu maşini de treier, pluguri de fier), făcându-se şi export de cereale, pământ nu era de ajuns: unii săteni au primit loturi la 1881 pe moşia satului Tăbărăşti (fostă a Mănăstirii Mihai Vodă din Bucureşti). Cei ce au primit loturile s-au numit „Însurăţei”. Veteranii din Războiul de Independenţă 1877-1878, din Cilibia şi Bentu, au fost împroprietăriţi în moşia Vîrtoapele a Mănăstirii Banu.
După răscoala din 1907, satele Cilibia şi Bentu au primit islaz pentru păşunatul vitelor din moşia Bentu-Dudeasca, ce era stăpânită de Eforia Spitalelor Civile după testamentul din 4 martie 1877 făcut de Ana S. Musceleanu, acestei instituţii, neavând moştenitori. După războiul mondial 1916-1918, moşia Bentu-Dudeasca, la 1923, s-a parcelat toată - nefiind moşie individuală - în folosul sătenilor din Bentu, Cilibia, Ruşeştu, Gălbinaşi şi împrejurimi. La început, locuinţele erau foarte modeste. O locuinţă se compunea dintr-o singură cameră mai mare şi o intrare. Pentru cele trebuitoare pădurea le stătea la dispoziţie. Îngropau stâlpi groşi la colţuri, după care îşi aliniau alţii mai subţiri. Împleteau stâlpi cu nuiele de cătină şi salcie de la pădure, apoi pămânsteau pereţii cu pământ galben amestecat cu paie. Această modestă construcţie era acoperită cu stuf care creştea din belşug în bălţile din partea dreaptă a râului Buzău. În camera cea mare se improvizau unul sau două paturi, astfel încât să aiba loc toţi membrii familiei. La început, casele erau ridicate mai în interiorul curţii, în grădini. Încet, încet a apărut o nouă arhitectură a caselor care s-a numit „case bătrâneşti”. Acest tip de locuinţă a dăinuit până după anul 1850. Casele aveau o trăsătură comună: „prispa” era aşezată pe latul casei, iar casa era cu faţa la răsărit. Noul tip de casă a început să se răspândească, iar cele vechi deveneau grajduri sau aveau alte destinaţii. Prispa juca un rol deosebit. Aici se aduna întreaga familie, se luau hotărâri importante, uneori se servea masa, iar în nopţile de vară era locul preferat pentru dormit.
Noile case erau amplasate în grădina cea mare şi se ajungea la ea pe o cărare marcată de flori şi pomi fructiferi. Într-un asemenea decor au hotărât probabil, mecanicul de vapor fluvial, Radu Ţiţei şi soţia sa Stanca Ciolănescu să plece la Turnu-Severin, un loc mult mai civilizat şi avansat tehnologic, aflat mulţi ani sub stăpânire austriacă. Acolo avea să se nască, la 04/17 octombrie 1873 Gheorghe Ţiţeica. Numele de Ţiţeica a fost luat de la faptul că, în acea perioadă era la modă ca, la naşterea unui copil, să i se dea un nume rezultat din combinaţia numelor părinţilor. În speţă, copiii soţilor Ţiţei şi Ciolănescu au fost trecuţi în acte Ţiţeica (de la Ţiţei şi Ciolănescu, rezulta Ţiţeici. Această explicaţie am primit-o prin anii 1970 când terminam clasa a VIII-a, de la profesorul de limbă franceză, Nenu Petre.
Repere biografice ale matematicianului academician Gheorghe Ţiţeica
La scut timp după ce vaporul fluvial încărcat cu grâu din Bărăgan a acostat la Turnu- Severin, iar Radu şi Stanca Ţiţei au hotărât să se stabilească aici, avea să se nască în octombrie 1873 primul copil al tinerei familii. Băieţelului Gheorghe, aveau să-i urmeze trei fete, Elena, Maria şi Ana.
Cei patru copii aveau să fie crescuţi cu grijă şi dragoste de mama lor Stanca. În jurul anului 1880, orăşelul Turnu Severin avea circa 13.000 de locuitori, în plină ascensiune economică datorită înfiinţării Şantierului Naval, în 1852, dar şi statutului de oraş de graniţă cu Vamă activă.
În localitate existau numeroase comunităţi dar cea germană era cel mai bine organizată. La vârsta de şase ani, Gheorghe Ţiţeica a fost înscris la grădiniţa germană din oraş, apoi a urmat şcoala primară în Turnu-Severin, obţinând în fiecare an, premiul I.
La îndemnul profesorilor şi unor prieteni, uimiţi de uşurinţa cu care Gheorghe învăţa şi de raţionamentele logice pe care le făcea când trebuia să dea un răspuns, modeştii săi părinţi au făcut eforturi şi l-au înscris pe fiul lor la liceul din Craiova. Începând cu anul şcolar 1885 până în 1892, Gheorghe Ţiţeica a frecventat cursurile Şcolii Centrale din Craiova, actualul Liceu „Carol I“. Aici s-a făcut din nou remarcat prin logica cu care îşi construia raţionamentele la toate disciplinele, dar în special la matematică, obţinând în fiecare an premiul I, precum şi bursa de studii „Eufrosin Poteca“, care consta din suma de 30 lei lunar şi întreţinere gratuită în internatul liceului. În ultimul an de liceu, tatăl său trece în nefiinţă, iar tânărul Gheorghe este nevoit să-şi ajute financiar familia, din bursa primită, dar şi din meditaţii. Era un tânăr deosebit de activ, sufletul tuturor activităţilor cultural-ştiinţifice organizate şi desfăşurate de elevi. Pasionat de vioară, cânta frecvent la concertele şcolii şi se implica serios în conducerea rubricii de matematică din „Revista şcoalei“. Constant, publică în revistă articole dedicate matematicii, dar şi articole filozofice, studii de critică literară.
După susţinerea cu succes la 15 iunie 1892 a examenului de bacalaureat, în toamna aceluiaşi an a fost admis la Şcoala normală superioară din Bucureşti. Pe Certificatul de absolvire a liceului, directorul şcolii, fostul său profesor de matematică din clasele cursului inferior, Scarlat Mateeacu, a ţinut să adauge, la mediile anuale înscrise pe documentul oficial eliberat, o „recomandare permanentă”, în care se menţiona între altele, că distinsul absolvent Gheorghe Ţiteica „a dat dovezi de o exemplară moralitate”, a urmat „tot cursul” liceului cu un „eminent succes”. Gestul directorului său l-a impresionat profund pe tânărul absolvent al liceului şi i-a marcat întreaga viaţă. Deşi marcat de moartea prematură a tatălui său, tânărul student simte nevoia să abordeze matematica într-o manieră superioară şi se înscrie şi la Universitate, Facultatea de Ştiinţe, Secţia de matematică, unde audiază cursurile susţinute de profesorii de marcă ai vremii, printre care David Emmanuel, Spiru Haret şi Constantin Gogu, mentorul şi călăuzitorul lui pe drumul geometriei, pe drumul ştiinţei.
În 1895, obţine licenţa în matematică şi ocupă un post de profesor suplinitor, pentru o perioadă de aproape doi ani, la seminarul teologic „Nifon“ din Bucureşti. Pentru a accede în învăţământul superior, tânărul matematician avea nevoie de studii în străinătate.

Plecarea la Paris
Pasionat de geometrie şi cu o dorinţă nestăpânită de a se perfecţiona, în 1897 se înscrie la Şcoala Normală Superioară din Paris, unde întâlneşte profesori renumiţi, printre care şi pe marele geometru Jean Gaston Darboux, cu care lucrează pentru elaborarea tezei de doctorat cu titlul „Asupra congruenţelor ciclice şi asupra sistemelor triplu conjugate“, pe care a susţinut-o pe 30 iunie 1899, devenind al cincilea român doctor în matematici al Universităţii din Paris, după Spiru Haret, David Emanuel, Const. Gogu şi N. Coculescu. Publică mai multe articole la Academia de Ştiinţe din Paris, dar şi în alte reviste franceze, articole din domeniul geometriei diferenţiale, caracterizate printr-o sistematizare specifică lui Gheorghe Ţiţeica. În această perioadă a fost bun prieten cu Henri Léon Lebesgue, coleg de an, mai apoi celebru în matematică, şi care spunea despre Gheorghe Ţiţeica: „Eram încântat să-l regăsesc, plin de vioiciune, fericit să-mi vorbească despre căminul său, radiind, cu privirea sa luminoasă şi discretă, aceeaşi magnifică sănătate morală. Înţelegeam că în el se reuneau continuu preocuparea datoriei de împlinit şi o euforie izvorâtă din conştiinţa datoriei împlinite“.
4.2. Un geniu al geometriei
După susţinerea cu mare success a tezei de doctorat, tânărul Ţiţeica revine în ţară unde, în toamna anului 1899, i se încredinţează cursul de Calcul diferenţial şi integral la Universitatea din Bucureşti, devenind, un an mai târziu, la doar 27 de ani, profesor agregat la catedra de Geometrie analitică şi trigonometrie sferică. A împletit activitatea didactică cu cea de cercetare, pentru care a avut o adevărată chemare. A definit o nouă clasă de suprafeţe şi o nouă clasă de curbe, cunoscute azi sub numele de „curbele Ţiţeica“, „suprafeţele Ţiţeica“. Este considerat fondatorul geometriei diferenţiale centroafine. Un profesor de excepţie, care a scris multe cărţi de referinţă în geometrie. Iată doar câteva: „Geometrie superioară. Suprafeţe riglate“, 1931, „Geometria diferenţială proiectivă a reţelelor“, 1924, „Un pedagog înnăscut“. 
Un fost student al său, Nicolae Mihăileanu mărturisea: „Lecţiile lui Ţiţeica erau de o desăvârşită artă a pedagogiei. La începutul fiecărei ore de curs, el recapitula ideile principale ale lecţiei anterioare; lecţia predată era completă şi se încheia cu o privire generală; expunerea era logică, clară, precisă, în stil foarte îngrijit, fără să se folosească de nici o notiţă, rezultatele importante erau subliniate prin variaţia intonaţiei; toate calculele se sprijineau pe o puternică intuiţie geometrică“.
Militant pentru răspândirea ştiinţei
Primul numar al „Gazetei” apare în 15 septembrie 1895, la o zi după inaugurarea festivă a Podului „Regele Carol I” de la Cernavodă, având deviza: entuziasm, armonie, sacrificii continue, muncă dezinteresată. Este prima revistă de matematici apărută în limba română. Activitatea revistei în primii 15 ani a fost remarcabilă. Apare „Biblioteca Gazetei Matematice”, unde au fost publicate culegeri de probleme cu răspunsuri şi indicaţii, chiar şi cărţi în sprijinul elevilor dornici să adâncească studiul matematicii. Regele Carol I şi-a manifestat dorinţa de a vedea Gazeta Matematică şi a primit în audienţă, în anul 1903, pe profesorul Gheorghe Ţiţeica. Acesta i-a prezentat toate volumele din colecţia Gazetei.

Col.(r) Prof. univ. dr. ing. Marian Rizea & Ing. drd. Cristina Neamţu-Rizea

joi, 13 noiembrie 2014

Patriarhia Română caracterizează decizia de miercuri a Curţii Constituţionale a României ca fiind 'discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie'.

Prin respectiva decizie, CCR a constatat că nu mai sunt obligatorii cererile pentru nefrecventarea orelor de religie, judecătorii apreciind că cei care doresc să urmeze cursurile acestei discipline trebuie să facă o solicitare în acest sens.

'Patriarhia Română ia act cu mâhnire de decizia Curţii Constituţionale a României, discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie. Nu comentăm acum contextul sau împrejurările în care a fost luată această decizie, ci aşteptăm publicarea motivaţiei acestei decizii', afirmă un comunicat al Biroului de presă al Patriarhiei Române.
În opinia Patriarhiei Române, decizia Curţii Constituţionale induce ideea solicitării în scris de către părinţi a studierii Religiei de către copiii lor în şcolile de stat.

'Ne exprimăm surprinderea că, în cazul unei alte speţe cu acelaşi reclamant şi având acelaşi obiect, Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 306/ 2012, a respins aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate fără nicio opinie separată. Considerăm că, în lipsa oricărei modificări legislative sau constituţionale în domeniu de la ultima hotărâre având acelaşi obiect, schimbarea radicală a jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie o substituire a acesteia în activitatea legiuitorului, renunţând la modelul deja consacrat în România', afirmă Patriarhia.

Aceasta reaminteşte că, 'în contextul legislativ european, în mai multe ţări ale Uniunii Europene este asumată o perspectivă similară cu cea precizată în legislaţia românească (disciplină obligatorie, predată confesional, cu posibilitatea de a nu participa, la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor): Austria, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Malta'.

De asemenea, Patriarhia consideră că din decizia CCR se deduce că aceasta 'transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor, doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare'.

'Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie', menţionează sursa citată, subliniind că 'într-o societate marcată de fenomenul secularizării şi al indiferentismului religios, formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorilor credinţei şi ale familiei tradiţionale devin realităţi tot mai incomode'.

Patriarhia precizează că 'biserica nu poate contesta juridic în România această decizie, dar ea nu se lasă intimidată şi descurajată, ci va intensifica atenţia şi acţiunea ei pe diferite planuri pentru apărarea şi promovarea valorilor credinţei creştine în societatea românească de azi, agresată sistematic de secularismul antireligios, sub pretextul apărării libertăţii de conştiinţă'.

Biserica Ortodoxă Română 'cheamă pe toţi credincioşii ei să apere şi să promoveze valorile credinţei creştine şi ale spiritualităţii româneşti, în relaţie cu instituţiile publice şi cu societatea românească în general'.

'Asigurăm pe părinţii credincioşi care doresc o educaţie creştină a copiilor că vor avea în Biserică un aliat fidel în apărarea şi promovarea valorilor eterne ale credinţei creştine ortodoxe, proprii poporului român, profund religios, preţuind dorinţa lor de-a nu reduce educaţia copiilor la orizonturi limitate şi efemere', mai precizează Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

Curtea Constituţională a României (CCR) a constatat, miercuri, că nu mai sunt obligatorii cererile pentru nefrecventarea orelor de religie, judecătorii apreciind că cei care doresc să urmeze cursurile acestei discipline trebuie să facă o solicitare în acest sens.

CCR a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 9 alin.2 teza întâi din Legea învăţământului 84/1995 şi ale art. 18 alin. 2 teza întâi din Legea educaţiei naţionale 1/2011.

Art.9 alin. (2) din Legea învăţământului 84/1995 prevede: 'La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină'.

Art.18 alin.(2) din Legea educaţiei naţionale stabileşte : 'La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină'.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.
Patriarhia Română caracterizează decizia de miercuri a Curţii Constituţionale a României ca fiind 'discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie'.
Prin respectiva decizie, CCR a constatat că nu mai sunt obligatorii cererile pentru nefrecventarea orelor de religie, judecătorii apreciind că cei care doresc să urmeze cursurile acestei discipline trebuie să facă o solicitare în acest sens.

'Patriarhia Română ia act cu mâhnire de decizia Curţii Constituţionale a României, discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie. Nu comentăm acum contextul sau împrejurările în care a fost luată această decizie, ci aşteptăm publicarea motivaţiei acestei decizii', afirmă un comunicat al Biroului de presă al Patriarhiei Române.

În opinia Patriarhiei Române, decizia Curţii Constituţionale induce ideea solicitării în scris de către părinţi a studierii Religiei de către copiii lor în şcolile de stat.

'Ne exprimăm surprinderea că, în cazul unei alte speţe cu acelaşi reclamant şi având acelaşi obiect, Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 306/ 2012, a respins aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate fără nicio opinie separată. Considerăm că, în lipsa oricărei modificări legislative sau constituţionale în domeniu de la ultima hotărâre având acelaşi obiect, schimbarea radicală a jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie o substituire a acesteia în activitatea legiuitorului, renunţând la modelul deja consacrat în România', afirmă Patriarhia.

Aceasta reaminteşte că, 'în contextul legislativ european, în mai multe ţări ale Uniunii Europene este asumată o perspectivă similară cu cea precizată în legislaţia românească (disciplină obligatorie, predată confesional, cu posibilitatea de a nu participa, la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor): Austria, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Malta'.

De asemenea, Patriarhia consideră că din decizia CCR se deduce că aceasta 'transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor, doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare'.

'Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie', menţionează sursa citată, subliniind că 'într-o societate marcată de fenomenul secularizării şi al indiferentismului religios, formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorilor credinţei şi ale familiei tradiţionale devin realităţi tot mai incomode'.

Patriarhia precizează că 'biserica nu poate contesta juridic în România această decizie, dar ea nu se lasă intimidată şi descurajată, ci va intensifica atenţia şi acţiunea ei pe diferite planuri pentru apărarea şi promovarea valorilor credinţei creştine în societatea românească de azi, agresată sistematic de secularismul antireligios, sub pretextul apărării libertăţii de conştiinţă'.

Biserica Ortodoxă Română 'cheamă pe toţi credincioşii ei să apere şi să promoveze valorile credinţei creştine şi ale spiritualităţii româneşti, în relaţie cu instituţiile publice şi cu societatea românească în general'.

'Asigurăm pe părinţii credincioşi care doresc o educaţie creştină a copiilor că vor avea în Biserică un aliat fidel în apărarea şi promovarea valorilor eterne ale credinţei creştine ortodoxe, proprii poporului român, profund religios, preţuind dorinţa lor de-a nu reduce educaţia copiilor la orizonturi limitate şi efemere', mai precizează Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

Curtea Constituţională a României (CCR) a constatat, miercuri, că nu mai sunt obligatorii cererile pentru nefrecventarea orelor de religie, judecătorii apreciind că cei care doresc să urmeze cursurile acestei discipline trebuie să facă o solicitare în acest sens.

CCR a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 9 alin.2 teza întâi din Legea învăţământului 84/1995 şi ale art. 18 alin. 2 teza întâi din Legea educaţiei naţionale 1/2011.

Art.9 alin. (2) din Legea învăţământului 84/1995 prevede: 'La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină'.

Art.18 alin.(2) din Legea educaţiei naţionale stabileşte : 'La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină'.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.
- See more at: http://www.obiectiv.info/patriarhia-romana-decizia-curtii-constitutionale-privind-orele-de-religie-este-discriminatorie-si-umilitoare_60084.html#sthash.UNtC2KrK.dpuf
Patriarhia Română caracterizează decizia de miercuri a Curţii Constituţionale a României ca fiind 'discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie'.
Prin respectiva decizie, CCR a constatat că nu mai sunt obligatorii cererile pentru nefrecventarea orelor de religie, judecătorii apreciind că cei care doresc să urmeze cursurile acestei discipline trebuie să facă o solicitare în acest sens.

'Patriarhia Română ia act cu mâhnire de decizia Curţii Constituţionale a României, discriminatorie şi umilitoare pentru ora de religie. Nu comentăm acum contextul sau împrejurările în care a fost luată această decizie, ci aşteptăm publicarea motivaţiei acestei decizii', afirmă un comunicat al Biroului de presă al Patriarhiei Române.

În opinia Patriarhiei Române, decizia Curţii Constituţionale induce ideea solicitării în scris de către părinţi a studierii Religiei de către copiii lor în şcolile de stat.

'Ne exprimăm surprinderea că, în cazul unei alte speţe cu acelaşi reclamant şi având acelaşi obiect, Curtea Constituţională a României, prin decizia nr. 306/ 2012, a respins aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate fără nicio opinie separată. Considerăm că, în lipsa oricărei modificări legislative sau constituţionale în domeniu de la ultima hotărâre având acelaşi obiect, schimbarea radicală a jurisprudenţei Curţii Constituţionale constituie o substituire a acesteia în activitatea legiuitorului, renunţând la modelul deja consacrat în România', afirmă Patriarhia.

Aceasta reaminteşte că, 'în contextul legislativ european, în mai multe ţări ale Uniunii Europene este asumată o perspectivă similară cu cea precizată în legislaţia românească (disciplină obligatorie, predată confesional, cu posibilitatea de a nu participa, la solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor): Austria, Cipru, Finlanda, Germania, Grecia, Irlanda, Malta'.

De asemenea, Patriarhia consideră că din decizia CCR se deduce că aceasta 'transferă toată responsabilitatea de decizie asupra părinţilor, doar în cazul orei de religie, nu şi al altor discipline şcolare'.

'Este evident că se încearcă descurajarea participării elevilor la ora de religie prin măsuri birocratice excesive pentru majoritatea părinţilor acestora, favorizând, în schimb, o minoritate care nu acceptă ora de religie, deşi învăţământul religios este garantat de Constituţie', menţionează sursa citată, subliniind că 'într-o societate marcată de fenomenul secularizării şi al indiferentismului religios, formarea şi cultivarea unei conştiinţe vii şi mărturisitoare a valorilor credinţei şi ale familiei tradiţionale devin realităţi tot mai incomode'.

Patriarhia precizează că 'biserica nu poate contesta juridic în România această decizie, dar ea nu se lasă intimidată şi descurajată, ci va intensifica atenţia şi acţiunea ei pe diferite planuri pentru apărarea şi promovarea valorilor credinţei creştine în societatea românească de azi, agresată sistematic de secularismul antireligios, sub pretextul apărării libertăţii de conştiinţă'.

Biserica Ortodoxă Română 'cheamă pe toţi credincioşii ei să apere şi să promoveze valorile credinţei creştine şi ale spiritualităţii româneşti, în relaţie cu instituţiile publice şi cu societatea românească în general'.

'Asigurăm pe părinţii credincioşi care doresc o educaţie creştină a copiilor că vor avea în Biserică un aliat fidel în apărarea şi promovarea valorilor eterne ale credinţei creştine ortodoxe, proprii poporului român, profund religios, preţuind dorinţa lor de-a nu reduce educaţia copiilor la orizonturi limitate şi efemere', mai precizează Biroul de Presă al Patriarhiei Române.

Curtea Constituţională a României (CCR) a constatat, miercuri, că nu mai sunt obligatorii cererile pentru nefrecventarea orelor de religie, judecătorii apreciind că cei care doresc să urmeze cursurile acestei discipline trebuie să facă o solicitare în acest sens.

CCR a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 9 alin.2 teza întâi din Legea învăţământului 84/1995 şi ale art. 18 alin. 2 teza întâi din Legea educaţiei naţionale 1/2011.

Art.9 alin. (2) din Legea învăţământului 84/1995 prevede: 'La solicitarea scrisă a părinţilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină'.

Art.18 alin.(2) din Legea educaţiei naţionale stabileşte : 'La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la aceasta disciplină'.

Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie.
- See more at: http://www.obiectiv.info/patriarhia-romana-decizia-curtii-constitutionale-privind-orele-de-religie-este-discriminatorie-si-umilitoare_60084.html#sthash.UNtC2KrK.dpuf

miercuri, 23 aprilie 2014

Prezentarea localitatii

Suprafata: 5471 ha
Intravilan: 2104,53 ha
Extravilan: 3366,47 ha
Populatie: 104557
Gospodarii: 8500
Nr. locuinte: 32900
Nr. gradinite: 26
Nr. scoli: 16
Nr. licee: 8
Nr. universitati: 2
Asezarea geografica:
Oraş şi port la Dunăre, Municipiul Drobeta Turnu Severin, este situat în depresiunea Topolniţei şi a Severinului, în vestul judeţului Mehedinţi şi al României, pe malul stâng al Dunării la ieşirea fluviului din defileul pe DE 70
Drobeta Turnu Severin este cel mai frumos oraş de la Dunăre din ţara noastră, graţie aşezării lui pe cea mai elansată terasă dunăreană, un amfiteatru arhitectonic armonios, aproape muzical, plăcut echilibrului
Planul oraşului este un dreptunghi cu latura mare de la est spre vest, dipus pe un platou înclinat uşor de la nord spre sud
În punctul cel mai înalt din oraş altitudinea este de 104 m, iar punctul cel mai de jos se află situat lângă gară, unde altitudinea este de 48,75 m faţă de nivelul mării
Acest platou uşor înclinat spre Dunăre a permis atât scurgerea rapidă a apei de ploaie şi realizarea unei bune canalizări, cât şi o sistematizare ordonată şi estetică a oraşului, cu străzi largi şi drepte care se intersectează în unghi de 90 grade
Reşedinţa de judeţ, oraşul Drobeta Turnu Severin este locul de unde pornesc majoritatea traseelor turistice din zonă
Oraşul Drobeta Turnu Severin este situat la o distanţă de 120 km de oraşul Craiova şi la 12 km de oraşul Orşova, pe coordonatele 22°33' longitudine estică şi 44°38' latitudine nordică
Este traversat de la nord la sud de Râul Topolniţa
Vecinătăţile sunt: la sud - fluviul Dunărea, Republica Serbia şi Muntenegru, la nord - limitele teritoriale ale comunelor Izvorul Bârzii, Brezniţa Ocol şi Iloviţa, la est - comuna Simian şi la vest - golful Bahna
Municipiul Drobeta Turnu Severin este traversat de DN 6 care face legătura între Craiova şi Timişoara
Se încadrează în regiunea de sud-vest Oltenia
Activitati specifice zonei:
Construcţii navale
Construcţii vagoane
Producţie de vinuri
Olărit
Pescuit
Activitati economice principale:
Fabricarea navelor
Fabricare material rulant
Prelucrare lemn, producere paleţi de lemn de diferite esenţe
Producţie de apă grea
Producţie de energie termică
Construcţii hidrotehnice
Instalaţii electrice şi automatizări
Producţia de morărit şi panificaţie
Prelucrare metale feroase
Construcţii civile şi industriale
Obiective turistice:
Parcul natural "Porţile de Fier" - cuprinde 4 rezervaţii ştiinţifice cu protecţie integrală aflate de-alungul Defileul Dunării şi Porţile de Fier până la Schela Cladovei
Rezervaţia paleontologică Bahna Iloviţa situată pe versantul intramontan Bahna-Orşova, prezentată prin trei puncte fosiliere cu calcare de corali şi briozoale, cu resturi gastereopode bogate şi în vegetaţii
Pădurea Crihala, care este formată din frasini şi îmbogăţite în ultimii ani cu tei, stejar, brad, mesteacăn
Parcul General Dragalina cu Cetatea Severinului şi Complexul Arheologic Drobeta aşezate pe taluzul terasei Dunării
Parcul Rozelor care cuprinde sute de soiuri de arbori, arbuşti şi trandafiri
Parcul Muzeului Porţie de Fier, se constituite într-o adevărată expoziţie de ruine: ruinele Templelor Romane, ruinele Podului lui Traian, ruinele Vechii Mitropolii ale Severinului, zidurile vechiului Castru Roman
Port la Dunăre
Castelul de Apă care dă identitate oraşulului prin aşezare sa giratorie în axul principal al urbei
Muzeul Porţilor de Fier cu secţiile de arheologie şi etnografie, cu parcul din faţa sa, acvariu
Muzeul de Artă
Mănăstirea Vodiţa atestată în anul 1371 de Voievodul Vlaicu Basarab
Peşterea Topolniţa
Hidrocentrala Porţile de Fier
Ruinele Piciorului Podului lui Traian
Ruinele Templelor Romane
Ruinele vechii Mitripolii a Severinului
Cetatea Medievală a Severinului
Evenimente locale:
Zilele Severinului - 23 aprilie în fiecare an
Festivalul Naţional de Literatură "Sensul iubirii" - în luna iunie a fiecărui an
Festivalul "Cântecele Românilor de pretutindeni" - octombrie, fiecare an
Târgul Naţional de Toamnă al Cărţii - octombrie
Tabăra de Creaţie de la Mraconia a Artiştilor Plastici - în fiecare vară
Festivalul de Tarafe Populare "Toamna Severineană" - septembrie fiecare an
Târgul de Ceramică Siseşti "Oale şi Sarmale"
Gala premiilor de excelenţă
Facilitati oferite investitorilor:
Modernizarea infrastructurii de transport şi construirea şoselei de centură
Alimentarea cu gaze naturale a municipiului
Existenţa unor resurse ale subsolului de materiale de construcţii
Potenţial de exploatare a Dunării ca un coridor de transport cu cost redus
Includerea porţiunii de Dunăre a regiunii în turismul de croazieră
Realizarea de parteneriate public-private în vederea dezvoltării de activităţi economice
Proiecte de investitii:
Reabilitare Palat Cultural "Theodor Costescu şi Cetatea Severinului"
Proiect de formare profesională "O nouă şansă" destinat personaleor defavorizate
Proiect de modernizare a muzeului "Porţie de Fier" a muzeului de artă, a monumentelor din incinta muzeelor "Porţie de Fier", proiect implementat de Consiliul Judeţean în parteneriat cu Consiliul Local Drobeta Turnu Severin
Construirea euro-gării, lucrare aflată în desfăşurare
Aducţiune şi distribuţie de gaze naturale în Drobeta Turnu Severin, lucrare care a început
Continuarea programului de construire a blocurilor de locuinţe destinate închirierii pentru tineri cu vârsta între 18 şi 35 de ani
Reabilitare locuinţe sociale prin eficienţă energetică
Executarea anuală a lucrărilor de reparaţii a şcolilor din municipiu
Asigurarea bazei materiale din fiecare şcoală
Reabilitarea reţelei de alimentare cu apă şi canalizare
Terminarea lucrărilor de construcţii la Catedrala Ortodoxă - lucrare începută
Finalizarea lucrărilor de modernizare a Bulevardului Tudor Vladimirescu
Atragerea de companii multinaţionale care să investească în oraşul Drobeta
Turnu Severin prin acordarea unor facilităţi la concesionarea terenurilor sau prin asocieri în parteneriat public-privat cum există deja altfel: Schell, Rompetrol, OMV
Dezvoltare extindere bază de tratament Schela Cladovei
Amenajare teren şi spaţiu pentru plajă la Dunăre
Construcţie pod localitatea Gura Văii
Modernizare staţii de autobus
Reabilitarea zone afectate din punct de vedere ecologic (zona Aluniş, Centura, Unitatea Militară, Banoviţa Nouă)
Lucrări de construcţii pentru prevenirea inundaţiilor şi reducerea consecinţelor distructive ale acestora (Canalul Pădurea Crihala, Canal Schela, Râul Topolniţa)
Reabilitare stradă Traian, bulevard Carol I
Reabilitare, modernizare şcoli, internate, ateliere, baze sportive
Amenajare domeniul public între blocuri
Reabilitare parcuri
Reabilitarea unui număr de 21 parcări în cartierele municipiului
Construire piaţă en-gros de legume şi fructe
Reabilitare Piaţă Crisan
Reabilitare 118 străzi în Municipiu
Reabilitare Castelul de Apa
Reabilitare Pădurea Crihala
Sistem de monitorizare a Dunării în zona de graniţă
Dezvoltarea atracţiilor turistice în zona de graniţă
Reabilitarea termică a blocurilor
Reabilitare Liceul de arta I.St. Paulian
Reabilitare Colegiul tehnic Lorin Salagean
Reabilitare şcoală generala nr. 7
Reabilitare şcoală generală Dimitrie Grecescu
Siguranţă şi securitate socială prin sisteme de supraveghere video